|
Harta stelara 
Aceasta harta stelara arata cele mai luminoase 23 stele de pe cer din lista Hipparcos si cuprinde tot cerul in toate directiile de la polul nord la polul sud. In o harta stelara, meridianele pot reprezenta coordonate ceresti galactice, in care ecuatorul reprezinta planul galaxiei noastre, sau coordonate ceresti ecuatoriale. In aceasta harta stelara meridianele reprezinta coordonatele ceresti ecuatoriale. In acest sistem de coordonate, linia orizontala care trece prin centrul hartii este ecuatorul ceresc si corespunde cu ecuatorul planetei noastre proiectat pe cer. Ecuatorul ceresc are declinatia (latitudinea cereasca) zero. Linia verticala care trece prin centrul hartii este ascensiunea dreapta (longitudinea cereasca) zero. Centrul hartii are coordonate (ascensiune dreapta, declinatie) = (0, 0) si corespunde cu pozitia soarelui pe cer la echinoxul de primavara cand soarele traverseaza ecuatorul ceresc dinspre sud spre nord. 
Aceasta harta stelara este lafel ca prima de mai sus dar arata numele stelelor. Harta stelara are forma eliptica fiindca asa reprezinta suprafata unei sfere corect de la ecuator la poli. Daca harta stelara ar avea forma dreptunghiulara, atunci suprafata ar fi reprezentata corect la ecuator iar pe masura ce se apropie de poli suprafata pe harta pare tot mai intinsa si distorsionata. O astfel de harta eliptica poate fi folosita sa arate si suprafata unei planete, adica o sfera vazuta din afara. Meridianele din o harta stelara sunt ca o sfera transparenta imaginara privita din inauntru, deci suntem in centrul acestei sfere si privim din inauntrul sferei prin sfera afara spre stele. Aceasta harta stelara a fost desenata folosind urmatorul program in BASIC - daca vrei sa rulezi acest program, copiaza codul in o fisiera text numita stele.bas apoi in o fereastra command prompt tasteaza qbasic stele sa incarci programul, apoi apasa F5 sa-l rulezi.
Daca nu ai limba de programare BASIC, aceasta este continuta in doua fisiere care pot fi copiate gratuit de pe internet, anume QBASIC.EXE si QBASIC.HLP - aceasta limba de programare e foarte utila pentru a invata sa programezi fiindca e foarte usor sa desenezi ceva, sa calculezi ceva simplu sau sa scrii si sa citesti fisiere. Apasa aici clic de dreapta si selecteaza Save As... sa copiezi QBASIC direct de la Microsoft. Aceasta fisiera este o arhiva care se despacheteaza singura cand o rulezi, si contine QBASIC.EXE (194,309 bytes), QBASIC.HLP (130,881 bytes) pe care le poti incarca si separat aici, si cateva fisiere componente ale sistemului de operare DOS pe care le poti sterge fiindca nu au legatura cu QBASIC si nu functioneaza decat pe un calculator care ruleaza DOS. Cel mai bine e sa rulezi (despachetezi) arhiva in o directoare in care nu sunt alte fisiere. Odata despachetata, limba de programare QBASIC poate fi folosita, nu trebuie setat nimic. Cele mai luminoase 23 de stele Satelitul Hipparcos a masurat cu precizie directia, deplasarea aparenta, culoarea (clasa spectrala) si luminozitatea (magnitudinea vizuala) pentru aproape 118218 stele (cateva nu au putut fi masurate corect) in toate directiile pana la cateva sute de ani lumina distanta. Comparativ, galaxia noastra are 100 de mii de ani lumina diametru, iar centrul galaxiei noastre este la distanta de 26-30 de mii de ani lumina de planeta noastra in directia constelatiei Sagittarius, asadar, lista de peste 100 mii stele obtinuta de satelitul Hipparcos reprezinta un procent mic din cele vreo 200 miliarde stele din galaxia noastra. Distanta si numarul stelelor indica dificultatea realizarii unei harti stelare cu toate stelele din galaxie, astfel, o harta stelara contine stelele care pot fi observate relativ usor pe cer pana la distanta de cateva sute de ani lumina de soarele nostru, pentru care se poate aplica si metoda de masurare precisa a distantei folosind paralax trigonometric. Satelitul Hipparcos a functionat intre luna brumar, anul romanesc 7497 (noiembrie 1989) si mărţişor 7501 (martie 1993). Aceasta tabela arata cele mai luminoase 23 de stele de pe cer din lista Hipparcos.
Nr.Hip este numarul unic in lista Hipparcos pentru fiecare stea, intre 1 si 118218. Lista Hipparcos este o fisiera text de 62,891,976 bytes care contine 118218 linii (1 linie pentru fiecare stea) de 532 bytes fiecare, astfel ea poate fi sortata si procesata si de un program. Apasa aici clic de dreapta si selecteaza Save As... daca vrei sa copiezi lista Hipparcos. Aici este directoarea cu toate fisierele din set. Directia fiecarei stele este indicata folosind coordonate ceresti ecuatoriale, adica coordonate ceresti in care ecuatorul ceresc corespunde cu ecuatorul planetei noastre. Mai exista si sistemul de coordonate ceresti galactic in care ecuatorul ceresc corespunde cu ecuatorul galaxiei noastre. Coordonatele ceresti ecuatoriale au doua componente care apar in tabela, anume ascensiunea dreapta (longitudinea cereasca) si declinatia (latitudinea cereasca). Magnitudinea vizuala este luminozitatea aparenta a stelei asa cum o vedem. Asta inseamna ca o stea, spre exemplu Deneb, pare mai putin luminoasa decat alta stea, Vega, fiindca este mai departe dar daca ar fi la distanta egala atunci Deneb ar fi mai luminoasa. Cu cat e magnitudinea vizuala un numar mai mic sau negativ cu atat e steaua mai luminoasa. O stea de magnitudinea -1 este de 2,512 ori mai luminoasa decat o stea de magnitudinea 0, si asa mai departe, o stea de magnitudinea 7 e de 2,512 ori mai luminoasa decat o stea de magnitudinea 8. Stelele cu magnitudinea vizuala pana la 5 pot fi vazute cu ochiul liber in o noapte senina. Acest numar, 2,512 nu este un numar din natura ci a fost inventat de oameni si a fost prost gandit fiindca e prea complicat. Ar fi mai simplu daca diferenta intre doua magnitudini ar fi luminozitate de 2 ori mai mare, si ar fi mai usor de calculat si vizualizat. Jumate din unghiul deplasarii aparente a stelei este paralaxa, indicata in tabela in unitati de miliarcsec (mas), adica 1000 miliarcsec = 1 arcsec. Clasa spectrala (culoarea) stelei este A, B sau O pentru stelele fierbinti alb-albastre, F sau G pentru stelele de temperatura medie galbene (soarele este o stea in clasa spectrala G), K pentru stelele portocalii de temperatura unpic mai mica decat soarele nostru, iar M pentru stelele rosii de temperatura cea mai mica. Stelele rosii sunt de fapt doua feluri, piticele rosii, categorie in care se afla vreo 80% din stelele din univers, care au si viata cea mai lunga, 100+ miliarde ani, si gigantele rosii, care sunt stele similare cu soarele care si-au consumat masa de hidrogen disponibila pentru fuziune nucleara in heliu, vezi nucleosinteza stelara. Aceasta tabela arata cele mai luminoase 23 de stele pe cer in toate directiile vazute de pe pamant din Romania (emisfera nordica) si Peru, Namibia sau Australia (emisfera sudica). Toate stelele rosii (clasa spectrala M) listate mai sus sunt gigante rosii fiindca piticele rosii au luminozitate foarte mica si nu se vad cu ochiul liber pe cer. Fiecare stea face parte din o constelatie. Oamenii au grupat stelele in 88 de constelatii dintre care unele au fost inventate recent dar mai multe constelatii, inclusiv toate cele 12 constelatii zodiacale sunt cunoscute de peste 6000 de ani, chiar si de Sumerieni care scriu in tablitele lor de argila ca tot ce stiu ei au invatat de la Anunaki (anu=cer, na=catre, ki=pamant, adica cei care din cer au venit pe pamant, in limba sumeriana). Cea mai luminoasa stea din fiecare constelatie este numita steaua alfa, a doua cea mai luminoasa e steaua beta, apoi gamma, delta, epsilon si asa mai departe. Sunt exceptii, de exemplu constelatiile Gemeni si Orion in care cea mai luminoasa stea nu este steaua alfa. O mare parte din stele, posibil mai mult de jumate din stelele de pe cer, sunt stele binare, adica doua stele care se orbiteaza reciproc una in jurul celeilalte. Cea mai apropiata stea de noi, alfa Centaurus, vizibila din Peru (emisfera sudica), apare ca o singura stea pe cer dar de fapt sunt doua stele, ambele similare cu soarele, care se orbiteaza reciproc odata la 80 de ani, astfel stelele din un sistem binar sunt numite A si B, spre exemplu alfa Centaurus A si alfa Centaurus B. Spre exemplu, a 5a cea mai luminoasa stea de pe cer este Vega, numita si alfa Lyra, fiind cea mai luminoasa stea din constelatia Lyra, si este vizibila din Romania. Vega impreuna cu Deneb la est si Altair spre sud face parte din triunghiul de vara care se poate vedea pe cer usor cu ochiul liber cam din luna florar (mai) pana in undrea (decembrie), iar in celelalte luni nu se vad aceste stele fiindca sunt pe cer in timpul zilei. Coordonatele ceresti ecuatoriale pentru Vega, vezi tabela, sunt ascensiunea dreapta (longitudinea cereasca) 18 ore, 36 min, 56.19 sec spre est dinspre ora zero care este in directia in care se afla soarele pe cer la echinoxul de primavara pe 21 martisor (martie) cand soarele traverseaza ecuatorul ceresc dinspre sud spre nord, iar declinatia (latitudinea cereasca) este +38 grade nord de ecuator, 46 arcmin si 58.8 arcsec. Declinatii negative indica stele care se afla pe cer la sud de ecuator. Polul sud este la -90 grade sud, iar polul nord la +90 grade nord. Din Romania se pot observa stele de la polul nord cam pana la -30 grade sud de ecuator. Magnitudinea vizuala pentru Vega, vezi tabela, este 0.03 iar paralaxa lui Vega (jumate din deplasarea aparenta a stelei observata din puncte diametral opuse a orbitei planetei noastre) este, vezi tabela, 128.93 miliarcsec = 0.12893 arcsec. In pagina despre paralaxa stelara am vazut ca 1 parsec = 1 AU / 1 arcsec, asadar distanta pana la steaua Vega in parsec = 1 AU / 0.12893 arcsec = 7.756 parsec iar 1 parsec = 3.26156 ani lumina, asadar 7.756 parsec x 3.26156 ani lumina/parsec = 25.3 ani lumina Astfel, daca aprindem o lanterna sau laser si o indreptam spre Vega, lumina va traversa 25 de ani si 4 luni prin spatiul cosmic pana va ajunge la destinatie, steaua luminoasa Vega. |
