|
Centrul galaxiei noastre 
In aceasta imagine fantastica se vede o mare parte din constelatiile Sagittarius si Scorpius in directia centrului galaxiei noastre care nu se vede in imagine dar este insemnat. Imaginea este din 4 rapciune 7513 (4 septembrie 2005) privind sud dupa apusul soarelui in statiunea Cap Aurora, langa statiunea Venus in Mangalia, pe litoralul Marii Negre. Pune sageata pe imagine si asteapta cateva momente sa vezi o diagrama a acestei imagini cu stelele, centrul si planul galaxiei noastre insemnate. Apasa aici sa vezi sau sa copiezi aceasta imagine in marime naturala 1600x1200 pixeli (431,872 bytes) Numerele de sub fiecare stea indica distanta in ani lumina pana la acea stea, iar litera e clasa spectrala a stelei, adica, A, B si O sunt stele fierbinti, F, G si K sunt stele de caldura medie, (soarele nostru are clasa spectrala G) iar M sunt stele relativ reci. Clasa spectrala se refera numai la lumina pe care o vedem de la o stea, nu la marimea stelei - in unele cazuri, stele diferite pot avea lumina similara, de aceeasi clasa spectrala. De exemplu, piticele rosii si gigantele rosii amandoua sunt stele de clasa spectrala M. In directia centrului galaxiei noastre, care se afla la vreo 26000-30000 ani lumina distanta, sunt nori de praf si gaze interstelare (nebuloase) si o multime (miliarde) de stele. Astfel, centrul galaxiei noastre nu poate fi observat in frecventa luminii vizibile fiindca e acoperit de stelele si nebuloasele ce se interpun. 
In aceasta imagine transmisa de telescopul din spatiu, Chandra, care vede in raze X si gamma, se vede centrul galaxiei noastre in lumina razelor X si gamma care trec prin norii de gaze si praf. Aceasta imagine arata doar surse de raze X si gamma, deci stele de neutroni si gauri negre, care nu se vad cu ochiul liber. Foarte putine din "stelele" din aceasta imagine se pot vedea si in lumina vizibila. Centrul galaxiei noastre se afla pe cer inspre coordonatele ceresti RA,Dec ( 17 45 40, -29 0 28 ) in directia constelatiei Sagittarius. In imagine, rosu reprezinta raze X cu energie intre 2 si 3,3keV (kilo electron volti), verde reprezinta raze X cu energie 3,3 - 4,7keV, iar albastru reprezinta raze X cu energie 4,7 - 8keV. Imaginea a fost obtinuta tinand obiectivul deschis un total de 164 ore si arata un patrat din cer cu latura de 8,4 minute de arc (1 grad patrat din cer are o latura de 60 minute de arc). Pune sageata pe imagine si asteapta cateva momente sa vezi o diagrama a acestei imagini cu centrul (Sgr A*) si planul galaxiei noastre insemnate. Apasa aici clic de dreapta si selecteaza Save As... pentru a copia aceasta imagine in format tif (fara pierdere a detaliilor) in rezolutie mare 2400x2400 pixeli (4,307,760 bytes) Image credit: NASA/CXC. Articolul pe situl Chandra despre aceasta imagine este aici. Centrul galaxiei noastre, numit Sgr A*, pronuntat Sagittarius A-steluta, este de fapt o gaura neagra de vreo 3 milioane de ori mai masiva decat soarele. In jurul ei se mai afla vreo 4 gauri negre mari si mai multe gauri negre mici. Reamintim ca cea mai mica gaura neagra naturala care poate exista in mod natural in univers in momentul de fata are masa de 3 ori cat soarele, vezi nucleosinteza stelara. O gaura neagra nu poate fi observata direct deoarece ea atrage tot, si materie si energie, iar asta include lumina care nici ea nu scapa daca intra inauntrul orizontului gaurii negre. Noi vedem un obiect care emite sau reflecta lumina, fiindca lumina ajunge la noi si atunci o vedem, dar gaurile negre absorb totul, inclusiv lumina, daca vine prea aproape, iar daca se aproprie dar nu prea tare, adica nu intra inauntrul orizontului, atunci lumina e indoita. Totusi, o gaura neagra poate fi observata indirect in lumina razelor X si gamma care au energia si frecventa cea mai mare pe spectrul electromagnetic. Materia, precum gaze interstelare, care se aproprie prea tare de o gaura neagra accelereaza foarte puternic in timp ce cad spre gaura neagra, si se aproprie de viteza luminii inainte sa intre in gaura neagra. Aceasta acceleratie e asa puternica incat moleculele si atomii se rup in bucati si o parte din ele se transforma in energie in frecventa razelor X si gamma care scapa de gaura neagra, fiind emise inainte ca materia sa treaca de orizontul gaurii negre, si traversand prin spatiu la viteza luminii, adica 299792458m/s. Asadar, cand se afla gaze sau praf stelar in jurul unei gauri negre la distanta destul de mica incat sa fie absorbite, atunci gaura neagra devine vizibila indirect in lumina razelor X si gamma - de fapt gazul si praful din jurul ei devine vizibil cand se aprinde si o parte se transforma in energie in timpul absorbirii naprasnice si astfel expune gaura neagra. O gaura neagra care nu are ce absorbi in jurul ei este efectiv invizibila si nu poate fi detectata decat daca am avea un telescop gravitational, adica, sa putem vedea surse de gravitatie, in loc sa vedem surse de unde electromagnetice (unde radio, microunde, infrarosii, lumina vizibila, ultraviolete, raze X, raze gamma). Telescopul gravitational inca nu exista fiindca gravitatia nu a fost deslusita in timpurile noastre. |
