Constelatiile
Cele mai luminoase 1000 stele
Cele mai apropiate 1000 stele
Planete extrasolare
Spectra stelara
Paralaxa stelara
Stele vizibile cu ochiul liber

Stele sudice






Centrul galaxiei noastre



Unde suntem noi?
Echinox si solstitii



Imagini de pe suprafata lui Venus


Terra in timp real

Locuri fantastice

Vimana




Peru

Piramide


Marte vazuta din spatiu

Harta Romaniei pe Marte
Aterizarea pe Marte

Vartej pe Marte
Ares Vallis
Gusev Crater
Meridiani Planum







Referinta si linkuri spatiale

regiunea din jurul soarelui
soarele
Apasa aici sa vezi imagini cu soarele transmise in direct din spatiu de sonda "Solar Heliospheric Observatory" pe situl NASA. Aceasta sonda se afla in orbita in jurul soarelui la punctul Lagrange L1 intre pamant si soare pe axa soare-pamant, astfel ea poate observa soarele in continuu fara intrerupere.

Suprafata fantastica a soarelui

arcuri magnetice de plasma pe suprafata soarelui


Acestea sunt arcuri extrem de magnetice pe suprafata soarelui prin care curge plasma la temperatura in jur de 1 milion de grade Kelvin. Arcurile se formeaza si dureaza cateva ore sau zile dupa care se racesc si cand scad pe la vreo 20000 grade Kelvin atunci "ploua" inapoi spre suprafata soarelui.

Atentie - nu te uita niciodata direct la soare cu ochiul liber, ochelari, binoclu sau telescop fiindca radiatia soarelui distruge ireversibil retina ochiului fara a cauza durere. Soarele poate fi privit direct doar cu ochelari de sudura. Cel mai bine e sa pozezi soarele fara sa privesti prin obiectiv si apoi sa te uiti la poza pe ecran, nu direct la soare.

arcuri magnetice de plasma pe suprafata soarelui


Lungimea de unda, si deci frecventa, luminii pe care o emite (nu reflecta) suprafata unui obiect corespunde cu temperatura de pe suprafata obiectului. Aceasta imagine este la lungime de unda 17,1 nm (1 nm = 1 nanometru = 10-9 metri) care este in lungimea undelor luminii ultraviolete si corespunde cu temperatura de 1 milion grade Kelvin. Asadar arcurile de plasma magnetizata din aceste imagini au in jur de 1 milion grade Kelvin si nu sunt vizibile decat in lungimea undelor luminii ultraviolete.

Stelele sunt categorizate dupa lumina pe care o emit care indica temperatura si compozitia lor. Soarele este o stea in clasa spectrala G si are o temperatura de vreo 5780 grade Kelvin la suprafata. Este interesant ca atmosfera soarelui poate atinge temperaturi de peste 2 milioane grade Kelvin desi suprafata soarelui are doar 5780 grade Kelvin.
Nu se stie cum atmosfera soarelui poate avea temperaturi asa mari, care sunt cele mai mari in straturile cele mai inalte ale atmosferei soarelui. Alt aspect interesant este ca un magnet obisnuit isi pierde capacitatea magnetica la temperatura mare, iar anumite materiale devin superconductive (lasa electricitatea sa treaca prin ele fara nici o rezistenta cu pierdere zero) cand sunt racite sub o anumita temperatura sub zero grade C, iar cand sunt incalzite la loc isi pierd aceasta calitate, asa ca nu se stie cum materia din atmosfera soarelui se magnetizeaza si curge prin arcurile magnetice, fiind egal distribuita de-alungul arcurilor, la temperaturi asa mari. Poate la temperatura din arcuri protonii si electronii sunt liberi si se aplica magnetismul la nivel subatomic, arcurile magnetizand direct protonii si electronii.

O diferenta de 1 grad Kelvin = o diferenta de 1 grad C, iar 0 grade C = 273.15 grade Kelvin. Zero absolut = 0 Kelvin = -273.15 grade C. Astfel, singura diferenta intre grade Kelvin si grade C este ca grade Kelvin incep cu zero la zero absolut, iar grade C au zero la 273.15 grade Kelvin, asadar grade C = grade Kelvin - 273.15.

arcuri magnetice de plasma pe suprafata soarelui


Arcurile din aceasta imagine au lungime de pana la vreo 30 ori diametrul planetei noastre de la un cap la celalalt si inaltime de vreo 10 ori diametrul planetei noastre.

Aceste imagini au fost transmise de sonda Explorator de Corona si Regiunea de Tranzitie (TRACE), lansata pe 2 prier 7506 (2 aprilie 1998).
Sonda are sensor foto digital si telescop cu rezolutie de 1 arcsec (o secunda de arc) ce corespunde cu 725 km la distanta soare-planeta noastra. Asta inseamna ca fiecare pixel (punct) din aceste imagini vazute la marime naturala reprezinta 725 km din suprafata soarelui, asadar cele mai mici detalii vizibile in imaginile de la sonda au diametru de 725 km pe suprafata soarelui. Aceasta sonda se afla pe o orbita soare-sincrona la altitudine de 800-1000 km.

O orbita soare-sincrona este o orbita polara deosebita in jurul planetei fiindca planul acestei orbite este tot timpul paralel cu axa soare-planeta. Asta mai inseamna ca planul unei orbite soare-sincrona se roteste in jurul axei planetei odata pe an (1 an = 1 orbita a planetei in jurul soarelui). O orbita polara trece peste polul nord si sud al planetei si e utila pentru a poza toata suprafata planetei fiindca planeta se roteste in plan orizontal in timp ce sonda orbiteaza in plan vertical. Daca o sonda orbiteaza in o orbita paralela cu ecuatorul atunci ea nu trece niciodata peste polul nord sau sud si nu poate poza toata planeta. Problema unei orbite polare in jurul pamantului este insa ca diametrul planetei noastre este mai mic intre polul nord si polul sud decat intre doua puncte opuse pe ecuator fiindca planeta noastra nu este o sfera perfecta. Astfel daca o sonda orbiteaza exact peste polul nord si sud, ea este afectata gravitational cand trece peste ecuator astfel incat planul orbitei se misca in timp.

Orbita soare-sincrona este aranjata la vreo 8 grade distanta de polul nord si sud astfel incat aceasta miscare cauzata de diferenta de gravitatie intre ecuator si poli sa invarta planul orbitei complet in jurul planetei odata pe an, iar rezultatul este ca planul orbitei soare-sincrona este tot timpul paralel cu axa soare-pamant. Asa ca o astfel de orbita e utila pentru o sonda care orbiteaza planeta si vrea sa priveasca direct spre soare fara sa se reorienteze, sau pentru o sonda care vrea sa pozeze toata suprafata planetei luminata in acelasi fel - adica de fiecare data cand sonda trece peste partea iluminata de soare a planetei, pe suprafata este de fiecare data hai sa zicem ora 10 dimineata, depinde cum e aranjata orbita. Asta e util ca umbrele sa fie lafel cand pozeaza toata suprafata. O astfel de orbita e folosita si de sonda MGS care a pozat suprafata planetei Marte aproape 10 ani incepand in anul romanesc 7505 (1997).