Constelatiile
Cele mai luminoase 1000 stele
Cele mai apropiate 1000 stele
Planete extrasolare
Spectra stelara
Paralaxa stelara
Stele vizibile cu ochiul liber

Stele sudice






Centrul galaxiei noastre



Unde suntem noi?
Echinox si solstitii



Imagini de pe suprafata lui Venus


Terra in timp real

Locuri fantastice

Vimana




Peru

Piramide


Marte vazuta din spatiu

Harta Romaniei pe Marte
Aterizarea pe Marte

Vartej pe Marte
Ares Vallis
Gusev Crater
Meridiani Planum







Referinta si linkuri spatiale

regiunea din jurul soarelui
soarele
Apasa aici sa vezi imagini cu soarele transmise in direct din spatiu de sonda "Solar Heliospheric Observatory" pe situl NASA. Aceasta sonda se afla in orbita in jurul soarelui la punctul Lagrange L1 intre pamant si soare pe axa soare-pamant, astfel ea poate observa soarele in continuu fara intrerupere.

Terra vazuta din spatiu - Harta topografica


5973.6 x 1021 kg
1
12742 km
1
9.8 m / sec2
1
11.2 km / sec
1
254.3 Kelvin
1 AU
29.8 km / sec
365.256 zile (1 an)
23 ore 56 min 4 sec (23.9345 ore)
23.45 grade
0 grade
1367.6 watt / m2
Terra
masa
masa x planeta noastra
diametru
diametru x planeta noastra
gravitatia la altitudinea unde presiunea = 1 bar (nivelul marii)
gravitatia comparativ cu gravitatia planetei noastre
viteza de scapare la care un obiect aruncat nu se mai intoarce
viteza de scapare Terra comparativ cu planeta noastra
radiatia termica (temperatura suprafetii vizibile)
distanta de soare (distanta planetei noastre de soare = 1 AU)
viteza medie orbitala in jurul soarelui
perioada orbitei
perioada rotatiei
inclinatia axei lui Terra fata de planul orbitei in jurul soarelui
inclinatia orbitei lui Terra fata de orbita planetei noastre
energia solara primita


Terra, planeta noastra, vazuta din spatiu deasupra ecuatorului, polului nord si polului sud. Aceste imagini folosesc culori albastre si turcuaz pentru a indica topografia sub nivelul marii pe fundul marilor si al oceanului planetar. Albastru mai inchis reprezinta adancimi mai mari. Culorile verzi reprezinta ses deasupra nivelului marii, culorile galbene reprezinta dealuri si munti, iar culorile maronii si rosii reprezinta munti inalti.

Terra, planeta noastra, vazuta din spatiu deasupra ecuatorului la longitudinea 0

Longitudinea 0e - apasa aici clic de dreapta si selecteaza Save As... (11,159,700 bytes) pentru a copia aceasta imagine in format tif (fara pierdere de detaliu) la rezolutie mare cu detaliu maxim

Terra, planeta noastra, vazuta din spatiu deasupra ecuatorului la longitudinea 90 est

Longitudinea 90e - apasa aici clic de dreapta si selecteaza Save As... (11,077,092 bytes)

Terra, planeta noastra, vazuta din spatiu deasupra ecuatorului la longitudinea 180 est

Longitudinea 180e - apasa aici clic de dreapta si selecteaza Save As... (11,526,384 bytes)

Terra, planeta noastra, vazuta din spatiu deasupra ecuatorului la longitudinea 270 est

Longitudinea 270e - apasa aici clic de dreapta si selecteaza Save As... (11,501,160 bytes)

Terra, planeta noastra, vazuta din spatiu deasupra polului nord

Polul nord - apasa aici clic de dreapta si selecteaza Save As... (10,896,672 bytes)

Terra, planeta noastra, vazuta din spatiu deasupra polului sud

Polul sud - apasa aici clic de dreapta si selecteaza Save As... (11,549,280 bytes)

Images credit: NGDC/NOAA
Mai multe imagini aici.

Luna vazuta din spatiu - harta topografica

Luna Terrei
masa
diametru
reflectivitate (albedo)
gravitatia la suprafata
viteza de scapare la care un obiect aruncat nu se mai intoarce
orbita lunii
perioada
inclinatia orbitei fata de orbita planetei noastre (ecliptica)
inclinatia axei rotatiei fata de propria orbita
excentricitatea
axa semimajora
axa semimajora
periapsis (perigee) - distanta cea mai mica de Terra
apoapsis (apogee) - distanta cea mai mare de Terra
Luna
73.49 x 1021 kg
3474.2 km
12% (0.12)
1.62 m / sec2
2.38 km / sec

655.728 ore (27,3 zile)
5.145 grade
6.68 grade
0.0549
384400 km
60.3 x raza planetei noastre
363300 km
405500 km


Daca in jurul unui obiect masiv A orbiteaza un obiect mai usor b, in majoritatea cazurilor orbita nu este un cerc perfect ci este un pic eliptica. Punctul cel mai apropiat de A din orbita lui b se numeste periapsis iar punctul cel mai indepartat de A din orbita lui b se numeste apoapsis. Acestea sunt termenele generale care se aplica la orice orbita.
In cazul unei orbite in jurul soarelui se folosesc si termenele periheliu si afeliu; in cazul unei orbite in jurul planetei noastre se folosesc si termenele perigee si apogee, iar in cazul unei orbite in jurul lunii se folosesc si termenele periluna si apoluna.

Aceste 4 imagini cu luna au fost realizate din procesarea a vreo 50000 imagini transmise de sonda Clementine in anul romanesc 7502 (1994). Imaginile arata variatiile de albedo, adica reflectivitatea suprafetei, aici la lungime de unda de 750 nm, adica dincolo de rosu aproape in infrarosu.

Luna planetei noastre vazuta din spatiu deasupra ecuatorului la longitudinea 0e


Aceasta imagine arata emisfera lunii care e vizibila de pe planeta noastra.
Luna - longitudinea 0e - apasa aici clic de dreapta si selecteaza Save As... pentru a copia aceasta imagine in format tif (fara pierdere a detaliilor) in rezolutie mare 1719x1719 pixeli (1,905,432 bytes)
Articolul despre aceasta imagine pe situl JPL este aici.

Luna arata tot timpul aceeasi emisfera catre planeta noastra fiindca perioada rotatiei in jurul axei proprii este egala cu perioada orbitei lunii in jurul planetei noastre. Majoritatea lunilor din sistemul solar arata aceeasi emisfera catre planeta pe care o orbiteaza. Acest efect se numeste legarea mareelor.

Ce se intampla e ca o planeta sau luna nu este o sfera perfecta, ci datorita topografiei (are munti in o parte si vai in alta parte) si diferentei intre densitatea din diferite puncte inauntrul unei luni, ea e mai masiva in o emisfera decat in cealalta. Astfel, in timp ce luna se roteste in jurul axei proprii, meridianul de longitudine (longitudinea sunt liniile verticale care conecteaza polul nord si sud pe suprafata unei sfere) cel mai masiv de pe luna vrea sa se opreasca de fiecare data cand ajunge in dreptul planetei, fiindca e atras mai tare de gravitatia planetei. Asa se face ca in timp, rotatia lunii se incetineste pana cand perioada rotatiei in jurul axei proprii este egala cu perioada orbitei in jurul planetei, asa incat meridianul de longitudine care contine cea mai mare masa din luna sa fie tot timpul orientat spre planeta pe care o orbiteaza.

In cazul planetei mici Pluto, luna Charon a lui Pluto arata si ea tot timpul aceeasi emisfera catre Pluto, dar fiindca Charon are masa 13% cat Pluto, ea e suficient de mare fata de Pluto incat si Pluto arata tot timpul aceeasi emisfera catre Charon, astfel Pluto si Charon au realizat legarea dubla a mareelor. In aceste conditii este posibila constructia unui cablu de telecabina intre Pluto si Charon. Comparativ, masa lunii este doar 1,23% masa Terrei.

Luna planetei noastre vazuta din spatiu deasupra ecuatorului la longitudinea 90e


In aceasta imagine jumatatea din stanga se vede de pe planeta noastra iar cealalta jumatate a lunii nu se vede. Luna se indeparteaza de planeta noastra 3,8 cm pe an, astfel in viitorul indepartat ea va iesi din orbita in jurul planetei noastre si va avea propria orbita in jurul soarelui, astfel devenind o planeta, mai mica decat Mercur dar mai mare decat Eris, Pluto sau Sedna. Vezi diagrama aratand diametrele lunilor si planetelor din sistemul solar.
Luna - longitudinea 90e - apasa aici clic de dreapta si selecteaza Save As... pentru a copia aceasta imagine in format tif (fara pierdere a detaliilor) in rezolutie mare 1719x1719 pixeli (2,029,158 bytes)
Articolul despre aceasta imagine pe situl JPL este aici.

Luna planetei noastre vazuta din spatiu deasupra ecuatorului la longitudinea 180e


In aceasta imagine se vede emisfera "din spatele" lunii care nu se vede de pe planeta noastra.
Luna - longitudinea 180e - apasa aici clic de dreapta si selecteaza Save As... pentru a copia aceasta imagine in format tif (fara pierdere a detaliilor) in rezolutie mare 1719x1719 pixeli (1,976,164 bytes)
Articolul despre aceasta imagine pe situl JPL este aici.

Luna planetei noastre vazuta din spatiu deasupra ecuatorului la longitudinea 270e


In aceasta imagine jumatatea din dreapta se vede de pe planeta noastra iar cealalta jumatate a lunii nu se vede.
Luna - longitudinea 270e - apasa aici clic de dreapta si selecteaza Save As... pentru a copia aceasta imagine in format tif (fara pierdere a detaliilor) in rezolutie mare 1719x1719 pixeli (2,015,714 bytes)
Articolul despre aceasta imagine pe situl JPL este aici.

harta topografica a lunii


Aceasta imagine arata harta topografica a lunii de la lunar.arc.nasa.gov realizata folosind datele transmise de sonda Clementine care a masurat altitudinea suprafetei lunii din orbita folosind un laser similar cu laserul folosit de sonda MGS care a masurat altitudinea suprafetei planetei Marte.
Apasa aici sa vezi sau sa copiezi aceasta imagine in rezolutie originala 803x405 pixeli (230347 bytes)

Longitudinea zero este marginea din stanga a hartii, astfel patrimea verticala din stanga si patrimea din dreapta reprezinta emisfera vizibila de pe planeta noastra, iar cele doua patrimi din centrul imaginii reprezinta emisfera cealalta a lunii. Diferenta verticala intre cel mai adanc si cel mai inalt punct de pe luna este de 16 km. Cea mai adanca altitudine este in violet/mov, apoi urmeaza albastru, turcuaz, verde, galben, portocaliu si rosu, in ordinea spectrala corespunzand culorilor curcubeului. Cei mai inalti munti de pe luna, in rosu, si cel mai adanc bazin, in mov, sunt in centrul hartii pe partea din spate a lunii care nu se vede de pe planeta noastra.

Sonda Clementine a fost lansata pe 25 gerar 7502 (25 ianuarie 1994) la 19:34 ora Romaniei. Sonda a trecut de doua ori pe langa pamant (planeta noastra) pentru a isi mari viteza prin asist gravitational, apoi pe 21 faurar 7502 (21 februarie 1994) a intrat in o orbita polara eliptica cu perioada de 5 ore in jurul lunii. La periapsis, punctul cel mai apropiat (aici, de luna, numit si periluna) din orbita, altitudinea sondei era de vreo 400 km deasupra suprafetei lunii la 28 grade latitudine sud. Dupa o luna de pozat si masurat altitudinea suprafetei lunii, orbita a fost mutata cu periapsis la 29 grade latitudine nord. Dupa inca o luna, sonda a terminat de pozat si masurat luna si a iesit din orbita pentru a se indrepta catre asteroidul 1620 Geographos care trece periodic pe langa planeta noastra, insa vreo 2 zile mai tarziu pe 7 florar 7502 (7 mai 1994) s-a produs o eroare care a cauzat sonda sa isi consume tot combustibilul asa ca a ramas in o orbita mare in jurul pamantului.

O sonda nu are nevoie de combustibil pentru a zbura prin cosmos fiindca in lipsa aerului sau apei care s-o incetineasca, atat timp cat nu o atrage forta gravitationala a unui obiect, ea merge in continuu la nesfarsit in linie dreapta cu viteza constanta si in directia pe care a obtinut-o din propulsarea initiala. Daca o atrage un obiect (o planeta, o stea etc) atunci ea poate trece pe langa obiect, si astfel isi schimba directia si mareste viteza - asta se cheama asist gravitational. Daca obiectul o atrage mai puternic, ea poate intra in orbita in jurul obiectului si va continua sa orbiteze obiectul la nesfarsit atat timp cat nu o afecteaza gravitatia altui obiect. Iar daca obiectul o atrage si mai puternic, atunci ea se ciocneste sau prabuseste de obiect.

Astfel, odata lansate, sondele spatiale nu folosesc combustibil decat sa isi schimbe directia cand isi ajusteaza traiectoria, sau sa incetineasca pentru a intra in orbita in jurul planetei-destinatie, sau sa se reorienteze in spatiu, sau sa isi mareasca sau micsoreze rata rotatiei.

Reorientarea se poate face si fara combustibil, folosind giroscopuri, care functioneaza cu electricitate obtinuta de la soare captand razele soarelui cu panouri solare. Reorientarea sondei este necesara pentru a indrepta antena parabolica a sondei catre planeta noastra pentru a putea transmite imaginile obtinute prin unde radio si a receptiona comenzi. Datele pot fi transmise si prin o antena obisnuita omnidirectionala (o sarma) dar semnalul acesteia e mult mai slab si transmite mult mai putine date fiindca energia radio e imprastiata in toate directiile in loc sa fie focalizata in o directie anumita, asa ca e mai putin eficienta.
Panourile solare pot fi folosite pana la centura de asteroizi care se afla intre Marte si Jupiter. La Jupiter lumina soarelui e de 27 ori mai slaba decat pe planeta noastra avand putere de 50,5 wati pe metru patrat, comparativ cu 1367,6 wati pe metru patrat pe planeta noastra, asa ca un panou solar care oricum poate transforma in energie electrica in jur de 30% din energia solara pe care o primeste, trebuie sa fie prea mare pentru a putea alimenta sonda cu suficienta energie. Din acest motiv sondele care merg la Jupiter sau mai departe au un generator nuclear-electric, acesta fiind singura solutie disponibila in tehnologia actuala pentru alimentarea unei sonde cu electricitate pe termen lung (cativa zeci de ani).
Solutia ideala este accesarea energiei nevazute care reprezinta 73% din continutul universului, dar momentan nu stim cum, si probabil e bine sa nu se stie atat timp cat sunt razboaie pe pamant. E posibil ca anumite tehnologii avansate sa nu poata fi dobandite decat de o civilizatie evoluata spiritual.

Sondele spatiale se rotesc in jurul axei proprii fiindca astfel au stabilitate mai mare decat daca nu s-ar roti. Spre exemplu, daca sunt doua barci identice pe Marea Neagra, barca A cu o turbina oprita si cealalta barca B cu o turbina care se roteste rapid in jurul axei proprii (inauntrul barcii fara sa atinga apa), atunci un val poate rasturna barca A mult mai usor decat barca B desi sunt identice si amandoua plutesc pe loc, fiindca turbina (un cilindru) care se roteste are inertie care se opune schimbarii orientarii barcii, adica in acest caz, rasturnarii.
Rotirea mai este folositoare sondelor care functioneaza mai aproape de soare decat orbita lui Jupiter si pentru a incalzi toata suprafata sondei in masura egala de la razele soarelui. Spre exemplu, diferenta de temperatura intre soare si umbra pentru o orbita in jurul planetei noastre poate trece de 150 grade C, astfel e important ca toata suprafata sondei sa fie la aceeasi temperatura.

imagine simulata privind catre centrul galaxiei noastre, aratand soarele, Mercur, Venus, Terra, si Marte la echinoxul de primavara din anul romanesc 7513 (2005)

Imagine simulata cu simulatorul 3D gratuit, Celestia (vezi referinta si linkuri spatiale), privind catre centrul galaxiei noastre, aratand soarele, Mercur, Venus, Terra, si Marte la echinoxul de primavara din anul romanesc 7513 (2005). Centrul galaxiei noastre este insemnat "Calea Lactee" in imagine si se afla la 30 mii ani lumina distanta de noi in directia constelatiilor Sagetator si Scorpion. Galaxia noastra are 100 mii ani lumina diametru si forma de spirala, mai groasa in centru, dar noi o vedem in forma de nor orizontal in imagine fiindca suntem inauntrul spiralei, asadar o vedem dintr-o parte, asa cum o farfurie arata ca o linie cand e privita dintr-o parte, desi ea este rotunda privita de sus sau jos.
Sistemul nostru solar este inclinat fata de planul galaxiei noastre care este orizontal in imagine. Planul geometric in care se afla orbita planetei noastre se numeste planul ecliptic. Acest plan este orientat aproximativ in directia centrului galaxiei. Nordul planetei noastre este in stanga imaginii iar sud la dreapta. Toate planetele orbiteaza in jurul soarelui in directia indicata de sageata turcuaz.

Echinoxul de primavara e punctul pe cer la care se afla soarele, vazut dinspre planeta noastra, cand traverseaza ecuatorul planetei noastre dinspre sud spre nord. Directia echinoxului de primavara, care se afla acum in constelatia zodiacala pesti, este indicat de sageata mov in imagine. Echinoxul de primavara este folosit pentru punctul de origine, adica coordonatele 0,0 din sistemul de coordonate ceresti, RA (ascensiune dreapta) si Dec (declinatie). Vezi mica recapitulare din pagina cu galaxii spirala. Echinoxul se misca in directia opusa in care orbiteaza planetele in jurul soarelui, foarte incet, numai 1 grad la 72 de ani. Acest fenomen se numeste precesia echinoxului.

Imaginea are 60 de grade diametru si e la distanta de 3 AU de soare. 1 AU este distanta medie intre soare si planeta noastra, aproximativ 149,597,870,691 metri, iar viteza luminii este 299792458 m/s. Asadar, o raza de lumina de la soare pana la planeta noastra traverseaza 499 secunde (8,31 minute lumina) prin spatiu.
Cel mai apropiat sistem solar de noi este insemnat Rigel Kentaurus A in imagine si e la 4,3 ani lumina distanta.