|
Nebuloase O nebuloasa este un nor interstelar de gaze si praf care se formeaza cand o stea galbena se transformeaza in un gigant rosu si propulseaza materie in spatiu din atmosfera ei incinsa si rarefiata timp de cateva milioane de ani pana cand nu mai poate sustine fuziunea nucleara. O nebuloasa poate rezulta si din explozia (supernova) unei stele albe sau albastre cand aceasta nu mai poate sustine fuziunea nucleara, vezi nucleosinteza stelara. 
Aceasta nebuloasa se afla in galaxia noastra, in directia constelatiei Cassiopeia la distanta de vreo 11 mii ani lumina de noi. Coordonatele ei sunt RA (ascensiune dreapta) 23 23 24, Dec (declinatie) +58 48 54. Imaginea aceasta este o combinatie din 3 imagini de la trei telescopuri spatiale. Culorile rosii sunt de la telescopul spatial SIRTF si reprezinta ce se vede in undele luminii infra-rosii la 24 microni, adica lungime de unda de 24000 nm (1 nm = 10-9m). Culorile galbene sunt de la Hubble si reprezinta ce se vede in lumina vizibila la lungime de unda de 900 nm. Culorile verzi si albastre sunt de la telescopul spatial Chandra si reprezinta ce se vede in raze X, verde reprezentand raze X cu energie medie, iar albastru reprezentand raze X de la energie mica la energie mare. Apasa aici clic de dreapta si selecteaza Save As... pentru a copia aceasta imagine in format tif (fara pierdere de detalii) in rezolutie mare 2560x1950 pixeli (3000x2400 pixeli total inclusiv eticheta) (5,200,388 bytes)
Imaginea aceasta este o parte din imaginea intreaga de mai sus, vazuta in marime naturala cu maximum de detaliu. Pata albastra deschisa din coltul din dreapta jos al imaginii este steaua de neutroni care a ramas in urma exploziei supernova a stelei Cassiopeia-A acum vreo 11300 de ani. Lumina acelei explozii a ajuns pe pamant acum vreo 325 ani. O stea de neutroni are vreo 20km diametru si emite raze X si gamma asadar ea nu poate fi observata optic in undele luminii vizibile. Aici, culoarea albastra arata ca ea a fost observata de telescopul care vede razele X. In imaginea intreaga de sus, steaua de neutroni este punctul albastru din centru. Articolul despre aceasta imagine pe situl SIRTF este aici. 
Aceasta nebuloasa are 5,1 ani lumina diametru si se afla in directia constelatiei Varsator (Acvarius) la distanta de vreo 650 ani lumina de planeta noastra. Coordonatele ei sunt RA (ascensiune dreapta) 22 29 48, Dec (declinatie) -20 49 26. Imaginea a fost obtinuta de telescopul din orbita, Hubble, tinand obiectivul deschis un total de 4,5 ore. 
Aceasta imagine este o parte din imaginea intreaga de mai sus, vazuta in marime naturala cu detaliu maxim. Apasa aici clic de dreapta si selecteaza Save As... pentru a copia aceasta imagine in format tif (fara pierdere de detalii) in rezolutie mare 16000x16000 pixeli (299,885,524 bytes) Pentru a vizualiza imagini mari se recomanda programul gratuit xnview. Articolul despre aceasta imagine pe situl Hubble este aici. 
Aceasta nebuloasa are 12 ani lumina diametru si se afla in directia constelatiei Taurus la distanta de vreo 6500 ani lumina de planeta noastra. Coordonatele ei sunt RA (ascensiune dreapta) 5 34 32, Dec (declinatie) +22 0 52. 
Aceasta imagine este o parte din imaginea intreaga de mai sus, vazuta in marime naturala cu detaliu maxim. Apasa aici clic de dreapta si selecteaza Save As... pentru a copia aceasta imagine in format tif (fara pierdere de detalii) in rezolutie mare 3864x3864 pixeli (30,679,772 bytes) Articolul despre aceasta imagine pe situl Hubble este aici. 
Aceasta imagine arata o parte din nebuloasa situata in directia constelatiei Orion care se recunoaste foarte usor pe cer cu ochiul liber, la distanta de vreo 1500 ani lumina de planeta noastra. Nebuloasa nu e vizibila cu ochiul liber dar poate fi gasita cu un binoclu. Coordonatele ei sunt RA (ascensiune dreapta) 5 35 15, Dec (declinatie) -5 22 23. Cea mai puternica lumina din imagine este de la cele 4 stele super masive numite Trapezium fiindca pozitia lor din perspectiva planetei noastre sugereaza forma geometrica de trapez. Acest nor cosmic este cea mai apropiata fabrica de stele masive si e posibil sa contina mai mult de 1000 de stele tinere. Imaginea este o combinatie de lumina vizibila obtinuta de telescopul din orbita Hubble si lumina infrarosie obtinuta de telescopul spatial SIRTF (Spitzer). Culorile albastre din imagine reprezinta lumina detectata la lungime de unda de 430 nm, 500 nm si 530 nm. Culorile verzi din imagine reprezinta lumina la lungime de unda de 600 nm, 650 nm si 910 nm. Lumina infrarosie la lungime de unda de 3600 nm este portocalie iar lumina infrarosie la 8000 nm este rosie. Apasa aici clic de dreapta si selecteaza Save As... pentru a copia aceasta imagine in format tif (fara pierdere a detaliilor) in rezolutie mare 6000x6000 pixeli 1287509 culori (52,665,416 bytes) Pentru a viziona imagini mari se recomanda programul gratuit xnview. Articolul despre aceasta imagine pe situl SIRTF este aici. Telescopul spatial pentru lumina vizibila, Hubble, orbiteaza in jurul pamantului iar telescopul spatial pentru lumina infrarosie, SIRTF, orbiteaza in jurul soarelui in aceeasi orbita cu planeta noastra dar in urma cu 1 milion de kilometri. Fiindca planeta noastra se deplaseaza in jurul soarelui cu o viteza care variaza intre 29,3 si 30,3 km/sec, asta inseamna ca dupa ce planeta noastra trece prin un anumit punct din orbita ei, telescopul SIRTF trece prin acelasi punct vreo 9 ore si 30 min mai tarziu. O sonda spatiala sau un telescop spatial foloseste giroscopuri pentru a se orienta in spatiu, adica pentru a schimba directia in care priveste. Avantajul unei orbite in jurul pamantului este ca sonda poate fi reparata daca se strica in timp ce SIRTF e prea departe pentru a fi reparat cu tehnologia actuala, dar oricum e mai simplu sa lansezi o sonda noua in caz ca una se strica. Dezavantajul unei orbite in jurul pamantului este ca Hubble orbiteaza cam odata la 90 minute si astfel pentru a poza o anumita regiune pe cer trebuie sa se reorienteze tot timpul, fiindca un telescop trebuie sa tina obiectivul deschis minute sau ore pentru a obtine lumina de la obiecte indepartate, si astfel se uzeaza giroscopurile si trebuie inlocuite odata la cativa ani. SIRTF in schimb poate sa priveasca fix spre o anumita zona pe cer mai multe ore sau zile fara sa se reorienteze asa ca SIRTF rezista mult mai mult timp si nu trebuie reparat. 
Aceasta imagine a fost obtinuta de "telescopul foarte mare" (VLT) cu oglinda de 8,2 metri diametru (comparat cu oglinda de 2,4 metri diametru de pe Hubble) de la observatorul european sudic (ESO) din Paranal, Chile. In aceasta imagine se vede zona centrala luminoasa din imaginea anterioara unpic marita astfel incat se pot observa cele 4 stele super masive si faimoase numite Trapezium situate in nebuloasa Orion. In spatiul dintre aceste 4 stele, care este mai mic decat spatiul intre soare si cele mai apropiate 3 stele, sistemul alfa Centaurus A, B si Proxima situate la 4,3 ani lumina distanta, sunt vreo 1000 de stele tinere care au in jur de doar 1 milion de ani, vezi nucleosinteza stelara. In nebuloasa Orion, care are cativa zeci de ani lumina diametru, s-au format cateva zeci de mii de stele noi in ultimii vreo 10 milioane de ani. Comparativ, se estimeaza ca soarele nostru are 4600 milioane de ani. Apasa aici clic de dreapta si selecteaza Save As... pentru a copia aceasta imagine in format tif (fara pierdere a detaliilor) in rezolutie mare 1740x1560 pixeli 294236 culori (8,156,632 bytes) Articolul despre aceasta imagine pe situl ESO este aici. | ||||||
