|
Eris (Planeta 10a) In centura Kuiper, care se afla in jurul soarelui, dincolo de planeta Neptun, intre 30 AU si 50 AU distanta de soare, se descopera in continuu asteroizi si planete mici in sistemul nostru solar. Reamintim ca 1 AU este o unitate astronomica, egala cu distanta medie intre soare si planeta noastra, care variaza unpic in jurul la 150 milioane km. Au fost descoperite deja peste 1000 de asteroizi cu diametru intre 10km si 400km si vreo 15 planete mici cu diametru intre 500km si 2400km in centura Kuiper, si o planeta dincolo de centura Kuiper, anume Sedna. Daca un asteroid are cateva sute de kilometri diametru, atinge o masa critica la care gravitatia il face rotund, si atunci devine o planeta. Planeta Eris (2003 UB313) este deosebita fiindca ea este cea mai mare planeta din centura Kuiper, mai mare decat Pluto, si fiindca reflecta 86% +/-7% din lumina pe care o primeste de la soare, mai mult decat oricare planeta sau luna din sistemul solar in afara de Enceladus, luna lui Saturn. Eris (Planeta 10a) e prima planeta mai mare decat Pluto descoperita in sistemul nostru solar de cand a fost descoperita planeta Pluto, in timpurile noastre, bineinteles. In antichitate, acum 6000 de ani, si mai mult, se cunosteau si alte planete din sistemul nostru solar, dar informatiile de atunci au fost pierdute intre timp. Mai ales, in tablitele de argila sumeriene e vorba despre planeta Nibiru care are o orbita similara cu Sedna, dar Nibiru inca nu a fost descoperita. Nibiru este mai mare decat Terra, planeta noastra, posibil de vreo 5 ori mai masiva, sau poate fi chiar o giganta gazoasa. In acest caz, locuitorii sai, Anunaki, (Anu = cer, na = catre, ki = pamant, adica, in sumeriana, "cei care din cer au venit pe pamant") probabil locuiesc pe una din lunile acestei planete. Planeta Sedna (2003 VB12) este deosebita fiindca ea este singura planeta dincolo de Pluto care se afla in afara centurii Kuiper si are o orbita diferita de oricare alta planeta cunoscuta din sistemul nostru solar. Ea are suprafata rosie si orbiteaza soarele in o orbita eliptica foarte elongata in care cel mai apropiat punct de soare din orbita ei, numit periheliu, este in afara centurii Kuiper, la 76 AU distanta de soare, iar cel mai departat punct de soare din orbita ei, numit afeliu, e la distanta de vreo 900 AU in directia constelatiei zodiacale Sagittarius, deci in directia centrului galaxiei noastre, iar o orbita in jurul soarelui, deci un "an" pe Sedna dureaza vreo 10500 ani. Sedna nu se indeparteaza semnificativ inspre centrul galaxiei, care se afla la 30000 ani lumina distanta, din care 900 AU este o fractiune nesemnificativa. 1 AU este vreo 150,000,000km, deci 900 AU = vreo 135,000,000,000km. Viteza luminii este 299,792,458 m/sec, deci 1 an lumina = = 60 sec/min x 60 min/ora x 24 ore/zi x 365.25 zile/an = 31,557,600 sec/an x 299,792,458 m/sec = 9,460,730,472,580,800 m/an, adica 1 an lumina = vreo 9460 miliarde de kilometri. Asadar, cand este la afeliu, Sedna se afla la 0.014 ani lumina de soare. Daca s-ar departa chiar si jumate de an lumina de soare ar putea scapa de atractia gravitationala a soarelui si ar risca sa ramana in spatiul interstelar, in orbita in jurul centrului galaxiei in loc sa orbiteze in jurul soarelui. Trebuie mentionat ca in directia centrului galaxiei sunt miliarde de stele si deci e mai greu sa descoperi o planeta in directia aceea. 
Aceasta imagine arata miliarde de stele in directia centrului galaxiei noastre aproape de steaua gamma Sagittarius. Imaginea a fost obtinuta de telescopul din orbita, Hubble. Apasa aici clic de dreapta si selecteaza Save As... pentru a copia aceasta imagine in format tif (fara pierdere a detaliilor) in rezolutie mare 3724x1864 pixeli (18,332,952 bytes) Articolul despre aceasta imagine pe situl Hubble este aici. In tablitele sumeriene scrie ca Nibiru are o orbita eliptica de cateva mii de ani, se indeparteaza inspre constelatia Sagittarius, deci orbita lui Nibiru are afeliu in directia constelatiei Sagittarius, si revine tot de acolo, iar la periheliu se afla intre orbitele lui Marte si Jupiter. Faptul ca Sedna are o astfel de orbita indica probabilitatea ca si alte obiecte sau planete sa fie pe orbite similare. 
Aceasta imagine simulata cu programul 3D gratuit Celestia, vezi referinta si linkuri, arata pozitia pe cer a planetei Sedna, numita si 2003 VB12, si a planetei Eris, numita 2003 UB313, vazute din Romania. Ambele se afla in sistemul nostru solar si orbiteaza in jurul soarelui. Eris se afla dincolo de planeta Neptun, in centura Kuiper, care e la distanta de intre 30 AU si 50 AU de soare, iar Sedna e singura planeta mica descoperita aflata pe o orbita complet in afara centurii Kuiper. Imaginea are un camp de 60 de grade diametru, nord este in sus si est e la stanga, fiindca privim in sus spre cer. Aproximativ in centrul imaginii, unpic la nordest de Marte este roiul de stele Pleiades, mai multe stele luminoase la un loc, la vreo 400 ani lumina distanta. Pleiades se afla pe cer in directia aproape diametric opusa directiei centrului galaxiei noastre. Steaua insemnata Aldebaran este cea mai luminoasa stea din constelatia Taurus. Betelgeuse este cea mai luminoasa stea din constelatia Orion, iar Rigel este a doua cea mai luminoasa stea din Orion, amandoua insemnate in imagine. Alnitak, Alnilam si Mintaka sunt cele 3 stele in linie dreapta din centrul constelatiei Orion care e foarte usor de gasit pe cer cu ochiul liber. Dintre acestea, Alnilam este insemnata in imagine, Alnitak e imediat la est (stanga ei) si Mintaka la dreapta ei. In coltul din dreapta sus a imaginii se afla galaxia Andromeda, cea mai apropiata galaxie mare cat galaxia noastra, la 2,2 milioane ani lumina distanta, insemnata M31. Ea are doua galaxii pitice care orbiteaza in jurul ei, insemnate M32 si M110. M33 este alta galaxie la 3 milioane ani lumina distanta. Imaginea este pentru ziua 18 luna brumarel (octombrie), anul romanesc 7513 (2005), dar Sedna si Planeta 10a orbiteaza foarte incet, de la dreapta la stanga in imagine de-alungul liniilor roz care indica orbitele lor, asa ca pozitiile lor vor fi aproximativ similare si in anii urmatori. Linia orizontala insemnata cu ascensiunea dreapta (RA) 2h (ore), 4h si 6h reprezinta ecuatorul ceresc, care corespunde cu ecuatorul planetei noastre proiectat pe cer, in sistemul ecuatorial de coordonate ceresti. O ora de ascensiune dreapta corespunde cu 15 grade. Celelalte linii orizontale sunt la 15 grade una de cealalta. Mai este si sistemul de coordonate galactic, in care ecuatorul ceresc corespunde cu planul galaxiei noastre. 
Pentru a descoperi planete noi in sistemul nostru solar se foloseste un telescop cu oglinda de mare diametru, ca sa prinda mai multa lumina si deci sa poata vedea obiecte mai putin luminoase. Telescopul e automatizat si programat sa pozeze un petec mic pe cer de mai putin de 1 grad patrat, apoi revine peste o ora si pozeaza acelasi petec a doua oara, si revine peste inca o ora si pozeaza acelasi petec a treia oara. Apoi, un program de calculator compara cele 3 imagini sa vada daca s-a miscat ceva. Stelele nu se misca in un interval asa scurt de timp, dar planetele din sistemul nostru solar se misca vizibil in cateva ore. Daca i se pare programului de calculator ca s-a miscat ceva, atunci imaginea e semnalata sa o verifice o persoana. De obicei, in jur de vreo 1000 de imagini sunt semnalate pentru verificare in fiecare saptamana, dar majoritatea sunt erori de imagine. Cateodata insa, asa cum e cazul in cele trei imagini de mai sus, se descopera o planeta. Image credit: Caltech/M.Brown 
Planeta Eris are si o luna, numita Dysnomia! Luna Dysnomia a planetei Eris este vizibila la dreapta planetei, are vreo 300-400 km diametru si orbiteaza in jurul lui Eris odata la vreo 14 zile, cu axa semimajora de vreo 33000 km. Planeta Eris e numita dupa zeita greaca a certurilor si discordiei, iar luna Dysnomia (faradelege) e numita dupa fiica zeitei Eris. Faptul ca are o luna face posibila calcularea masei planetei a 10a, Eris. Planeta pitica Eris are diametru de aproximativ 20% mai mare decat planeta pitica Pluto si este acum la 97,5 AU +/- 0,01 AU de soare, aproape de afeliu, adica cel mai indepartat punct de soare din orbita ei, care se afla in afara centurii Kuiper desi orbita ei trece prin centura Kuiper. Ea va ajunge la periheliu, cel mai apropiat punct de soare din orbita ei, in anul romanesc 7765 (2257) cand va fi la distanta de 38,2 AU de soare. Comparativ, Pluto se afla acum la 31 AU de soare, iar Sedna la 89 AU, vezi tabela de mai jos in care sunt trecute distantele de afeliu si periheliu pentru fiecare planeta. Image credit: telescopul cu oglinda de 10m diametru Keck II aflat pe varful muntelui vulcanic Mauna Kea in oceanul Pacific Daca ai instalat programul simulator 3D gratuit Celestia, poti crea o fisiera text cu programul notepad, inclus in windows. In aceasta fisiera copiezi textul de mai jos, si o salvezi in directorul unde e instalata Celestia in subdirectorul extras, deci, Celestia\extras\Eris.ssc, adica fisiera de text se numeste Eris.ssc - astfel, cand pornesti Celestia, vei putea vedea unde este Eris (Planeta 10a) pe cer in 3D.
Planetele din sistemul nostru solar
De la mare la mic, cercurile reprezinta marimile (diametrul) celor 18 planete si luni din sistemul nostru solar care sunt mai mici decat planeta noastra pana la diametru de 1500 km, (diametru = 2 x raza), incepand cu planeta noastra, aratata de cel mai mare cerc, pentru a vizualiza marimile lor comparativ: raza(km) - planeta sau luna 6371 Terra, planeta noastra 6051 Venus 3390 Marte 2631 Ganymede, luna lui Jupiter 2575 Titan, luna lui Saturn 2439 Mercur 2410 Callisto, luna lui Jupiter 1821 Io, luna lui Jupiter 1737 Luna planetei noastre 1560 Europa, luna lui Jupiter 1353 Triton, luna lui Neptun 1200 Eris, planeta 10a 1150 Pluto 900 Sedna 800 2005 FY9 789 Titania, luna lui Uranus 764 Rhea, luna lui Saturn 761 Oberon, luna lui Uranus Cercul cel mai mic reprezinta pe Rhea si Oberon, iar urmatorul cerc reprezinta pe Titania si 2005 FY9. Planeta 2003 EL61 nu e desenata fiindca ea are o forma puternic elipsoida, cu diametru de 2000 km pe axa lunga, si diametru mult mai mic pe axa scurta, asadar nu arata ca o planeta obisnuita sferica. E interesant de observat, de exemplu, ca Ganymede si Titan sunt amandoua mai mari decat planeta Mercur, si deci daca aceste luni ale lui Jupiter si Saturn ar fi mutate sa orbiteze in jurul soarelui, atunci ele ar fi planete mai mari decat Mercur, asadar diferenta intre o planeta si o luna e doar o definitie. Aceasta diagrama a fost desenata folosind urmatorul program in BASIC - daca vrei sa rulezi acest program, copiaza codul in o fisiera text numita planete.bas apoi in o fereastra command prompt tasteaza qbasic planete sa incarci programul, apoi apasa F5 sa-l rulezi.
Daca nu ai limba de programare BASIC, aceasta este continuta in doua fisiere care pot fi copiate gratuit de pe internet, anume QBASIC.EXE si QBASIC.HLP - aceasta limba de programare e foarte utila pentru a invata sa programezi fiindca e foarte usor sa desenezi ceva, sa calculezi ceva simplu sau sa scrii si sa citesti fisiere. Apasa aici clic de dreapta si selecteaza Save As... sa copiezi QBASIC direct de la Microsoft. Aceasta fisiera este o arhiva care se despacheteaza singura cand o rulezi, si contine QBASIC.EXE, QBASIC.HLP si cateva fisiere componente ale sistemului de operare DOS pe care le poti sterge fiindca nu au legatura cu QBASIC si nu functioneaza decat pe un calculator care ruleaza DOS. Cel mai bine e sa rulezi (despachetezi) arhiva in o directoare in care nu sunt alte fisiere. Odata despachetata, limba de programare QBASIC poate fi folosita, nu trebuie setat nimic. 
De la mic la mare, cercurile reprezinta marimile (diametrul) planetei noastre in verde, si a celor 4 planete din sistemul nostru solar care sunt mai mari decat planeta noastra, anume Neptun in albastru inchis, Uranus in albastru deschis, Saturn in galben, Jupiter in rosu, si soarele iar in galben, aratat de cel mai mare cerc, pentru a vizualiza marimile lor comparativ: raza(km) - planeta sau soarele 6371 Terra, planeta noastra 24624 Neptun 25362 Uranus 58232 Saturn 69911 Jupiter 696000 Soare E interesant de mentionat ca Jupiter e cea mai masiva planeta din sistemul solar, mai mare decat toate celelalte planete puse la un loc, si daca Jupiter ar fi de vreo 100 de ori mai masiva, atunci ar declansa fuziunea nucleara si ar deveni o stea de cea mai mica marime - o pitica rosie, sora mai mica a soarelui, iar ca diametru nu ar fi mult mai mare, probabil ar avea diametru de 2 sau 3 ori mai mare decat acum. Aceasta diagrama a fost desenata folosind urmatorul program in BASIC - daca vrei sa rulezi acest program, copiaza codul in o fisiera text numita soare.bas apoi in o fereastra command prompt tasteaza qbasic soare sa incarci programul, apoi apasa F5 sa-l rulezi.
Precizari Orbitele planetelor nu sunt cercuri perfecte ci sunt unpic, uneori mai mult, eliptice. Astfel, fiecare planeta are un punct in orbita ei, numit periheliu (q), la care se afla la cea mai mica distanta de soare. Punctul opus in orbita ei, cand se afla la cea mai mare distanta de soare se numeste afeliu (Q). Distantele sunt afisate in AU (unitati astronomice). 1 AU este distanta intre soare si planeta noastra, care variaza unpic in jur de 150 milioane km. Inclinatia orbitei unei planete din sistemul nostru solar, in grade, se refera la cate grade sunt intre planul geometric in care se afla orbita acelei planete si planul geometric in care se afla orbita planetei noastre, numit planul ecliptic. Pentru planetele dincolo de Neptun este afisata si valoarea H care indica luminozitatea absoluta a planetei, fiindca diametrul acestor planete nu poate fi masurat prin observatie directa, ele fiind foarte departate, asadar diametrul lor este estimat bazat pe valoarea H care poate fi calculata din luminozitatea si distanta masurata. Planetele pitice cu valori H sub 4, deci cele mai mari, sunt listate in tabela. Coloana care afiseaza watt / m2 arata cata energie, deci lumina, de la soare primeste fiecare planeta la distanta la care se afla de soare, in unitati de watt pe metru patrat de suprafata. Soarele nostru se afla la 30000 ani lumina de centrul galaxiei noastre si orbiteaza in jurul centrului galactic odata la 225 milioane de ani. Soarele transforma 4.3 x 109 kg de materie in energie in fiecare secunda si are luminozitate de 384.6 x 1024 J / s. Gravitatia pentru planetele gazoase, anume Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun, deoarece acestea nu au suprafata solida, este indicata pentru altitudinea in atmosfera fiecarei din aceste planete unde presiunea este 1 bar = 1000 millibar, adica aceeasi presiune ca la nivelul marii pe planeta noastra. Centura de asteroizi se afla intre orbitele lui Marte si Jupiter. In centura sunt 3 planete minore, Ceres, Pallas si Vesta, care, puse la un loc, cuprind aproximativ 2 / 3 din masa totala estimata a asteroizilor din centura. Numai planetele pitice cele mai mari din centura de asteroizi, si numai lunile cele mai mari ale planetelor gazoase Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun, sunt listate aici. Fiecare din aceste planete gazoase are multe alte luni, unele inca nedescoperite. Pentru o lista mai completa a lunilor si asteroizilor si mai multe date despre planete si soare vezi http://nssdc.gsfc.nasa.gov/planetary/planetfact.html Planete mici dincolo de Neptun Dincolo de Pluto, intre distanta de vreo 30 AU si vreo 50 AU de soare este centura Kuiper in care se afla asteroizi si multe planete mici. Tabela de mai sus listeaza numai cele mai mari din aceste planete. Pentru o lista actualizata a planetelor pitice si asteroizilor dincolo de planeta Neptun in centura Kuiper vezi http://131.142.24.68/iau/lists/TNOs.html si aceasta lista actualizata care contine planete pitice si asteroizi dincolo de Neptun dar si inauntrul orbitei lui Neptun, mai aproape de soare - aceasta lista include planetele pitice Eris si Sedna http://131.142.24.68/iau/lists/Centaurs.html Deoarece aceste planete minore sunt asa departe de soare, ele primesc foarte putina lumina de la soare, cam cat primim noi de la o stea luminoasa noaptea, si astfel ele sunt foarte reci, in jur de 30 Kelvin (-240 grade Celsius) sau chiar mai putin, asadar ele emit / reflecta putina lumina si astfel sunt greu de vazut. Zero absolut este 0 Kelvin, -273.15 grade Celsius. Marimile lor sunt calculate, nu masurate, si deci sunt aproximative. Diametrul se poate calcula din magnitudinea obiectului (cat de luminos pare pe cer) combinata cu albedo-ul, care reprezinta procentul luminii primite de obiect (de la soare in acest caz) care este reflectata de suprafata sa. Spre exemplu, zapada are un albedo de vreo 90% (reflecta aproape toata lumina care o primeste) pe cand o padure poate avea albedo de 15%. Magnitudinea (luminozitatea) absoluta a planetelor pitice dincolo de Neptun este valoarea H listata in tabela de mai sus, si inseamna luminozitatea planetelor daca s-ar afla la 1 AU de soare si ar fi observate de pe suprafata soarelui, astfel ele pot fi comparate intre ele. Valoarea H mai mica indica luminozitate mai mare, lafel ca la stele, dar valoarea numerica a magnitudinii/luminozitatii care se aplica la stele e cu 31.57 mai mare decat cea care se aplica la planete cu aceeasi luminozitate. Aceasta constanta 31.57 reprezinta diferenta intre magnitudinea soarelui vazut de pe planeta noastra, -26.8, si magnitudinea absoluta a soarelui, care e 4.8, adica vazut de la distanta fixa de 10 parsec = 32.6 ani lumina distanta. Spre exemplu, in tabela vedem ca planeta Eris are magnitudinea absoluta (valoarea H) -1.1, asadar, daca Eris ar fi o stea, ea ar avea magnitudinea absoluta -1.1 + 31.57 = 30.47 Deci luminozitatea -1.1 pentru o planeta corespunde cu 30.47 pentru o stea, desi este vorba de exact aceeasi luminozitate. O stea de magnitudine vizuala 30 este asa putin luminoasa incat telescopul din orbita, Hubble, abia poate s-o vada, iar telescopul de 10 metri diametru de la Mauna Kea abia vede niste pixeli luminosi in imagine unde e planeta Eris si luna ei, Dysnomia, vezi imaginea de mai sus. Cu ochiul liber se pot vedea de obicei stelele cu magnitudine vizuala, sau aparenta, pana la 5. Magnitudinea vizuala sau aparenta este luminozitatea stelei pe care o vedem de fapt. Magnitudinea absoluta este calculata ca si cum toate stelele ar fi la aceeasi distanta, pentru a putea compara luminozitatile lor intre ele, fiindca luminozitatea scade cand se mareste distanta. E interesant de mentionat ca datorita faptului ca timpul si spatiul sunt conectate si sunt curbe ca suprafata unei mingi, lumina unei stele sau galaxii extrem de departate este totusi mai luminoasa decat ar fi altfel. Diferenta de luminozitate intre doua magnitudini este de 2.512 ori mai mare sau mica - spre exemplu, o stea de magnitudinea 5 este de 2.512 ori mai luminoasa decat o stea de magnitudinea 6, si de 2.512 x 2.512 = 6.31 ori mai luminoasa decat o stea de magnitudinea 7, si de 2.512 x 2.512 x 2.512 = 15.851 ori mai luminoasa decat o stea de magnitudinea 8, si asa mai departe. Planetele pitice cu valori H sub 4, deci cele mai mari, sunt listate in tabela. Albedo-ul este insa in majoritatea cazurilor pentru obiectele din centura Kuiper un estimat. Aceste planete minore se pot observa si in frecventele luminii infra-rosii, care face posibila observarea obiectelor care emit sau reflecta putina lumina vizibila, prin observarea luminii termice emise, care corespunde cu temperatura suprafetei planetei, si chiar si atunci fiindca sunt asa mici si departate, par numai ca un punct mic. Daca pozezi o anumita zona pe cer de cateva ori la interval de o ora si observi un punct indepartat care traverseaza incet imaginea, comparand pozele poti descoperi o planeta minora sau obiect din centura Kuiper. Stelele nu se misca vizibil in perioade asa scurte. Sedna 
Apasa aici pentru a salva aceasta imagine in rezolutie mare (fara pierdere de detaliu) (1357684 bytes) Image credit: NASA SIRTF/Caltech/M.Brown Acestea sunt cele 3 imagini la interval de vreo ora intre ele in care s-a descoperit Sedna. Partea de cer acoperita de aceste imagini este cat o gamalie de ac tinuta cu bratul intins in fata ochilor. Fiecare din cele 3 imagini reprezinta o suprafata de 3.4 x 3.4 minute de arc din cer. 1 grad patrat = 60 x 60 minute de arc. Sedna e cea mai misterioasa dintre planetele mici. Ea e rosie, ca Marte si Titan, si are o orbita foarte eliptica. Desi ea se afla acum aproape de centura Kuiper unde orbiteaza si celelalte planete mici, orbita ei are o perioada completa de 10500 ani si o duce mult dincolo de centura Kuiper, pana la o distanta de 900 AU de soare, adica de 900 x distanta intre soare si planeta noastra, unde incetineste apoi se intoarce din nou spre soare si se apropie pana la centura Kuiper. Comparativ, centura Kuiper se afla intre vreo 30 AU si vreo 50 AU de soare. Sedna se afla acum pe cer intre constelatiile Cetus, Taurus si Orion dar nu se poate observa cu ochiul liber. Sedna se apropie in continuare de noi pentru urmatorii 71 de ani pana in anul romanesc 7584 (2076) cand va fi la periheliu, apoi se va departa din nou pentru a reveni peste 10500 de ani. Cand Sedna se departeaza de soare in directia punctului cel mai departat de soare, numit afeliu, din orbita ei eliptica, ea merge in directia constelatiei Sagetator, adica in directia centrului galaxiei noastre. Nibiru, o planeta mai mare decat Sedna care inca nu a fost descoperita, dar despre care ne povestesc tablitele sumeriene de acum 6000 de ani, are si ea o orbita eliptica similara cu cea a Sednei, cu afeliu in directia constelatiei Sagetator. Daca ai instalat programul simulator 3D gratuit Celestia, vezi referinta si linkuri, poti crea o fisiera text cu programul notepad, inclus in windows. In aceasta fisiera copiezi textul de mai jos, si o salvezi in directorul unde e instalata Celestia\extras\sedna.ssc, adica fisiera de text trebuie numita sedna.ssc - astfel, cand pornesti Celestia, vei putea vedea unde este Sedna in 3D.
imagine de 60 grade diametru simulata, cu Sedna vazuta dinspre planeta noastra Sedna se afla intre constelatiile Cetus si Taurus si se misca incet spre stanga de-alungul liniei rosii care reprezinta orbita ei in jurul soarelui, vazuta pe cer de pe planeta noastra. Constelatia Orion, care e cea mai usoara de gasit pe cer cu ochiul liber in aceasta directie e la stanga lui Sedna in imagine, insemnata cu stelele numite in albastru Betelgeuse, Bellatrix si Alnilam. Cele mai luminoase 7 stele din constelatia Orion sunt incercuite cu galben. Stelele in o linie dreapta din centrul constelatiei sunt, de la stanga la dreapta, Alnitak, Alnilam si Mintaka. Deasupra si unpic la dreapta de steaua Aldebaran din constelatia Taurus din imagine sunt mai multe stele luminoase - acesta este un roi de stele numit Pleiade care se afla la vreo 400 ani lumina de noi, deci in galaxia noastra, in directia opusa centrului galactic. Aldebaran (Alfa Taurus), la 65 ani lumina distanta, este cea mai luminoasa stea din constelatia Taurus, iar Menkar (Alfa Cetus), la 220 ani lumina distanta, este cea mai luminoasa stea din constelatia Cetus. Andromeda, la o distanta de vreo 2,2 milioane ani lumina, este cea mai apropiata galaxie de galaxia noastra care e similara in marime, unpic mai mare decat galaxia noastra care are un diametru de 100 mii ani lumina. In apropierea galaxiei noastre mai sunt si mai multe galaxii pitice precum norul Magelan mic si norul Magelan mare, ambele vizibile din Noua Zeelanda si alte taramuri la sud de ecuator. M33 este alta galaxie la 3 milioane ani lumina distanta. 
imagine de 60 grade diametru simulata, cu Sedna vazuta din afara sistemului nostru solar de deasupra polului nord al planetei noastre dinspre constelatia Ursa Mare de la o distanta de 830 AU de Sedna. 1 AU este distanta medie intre soare si planeta noastra, aproximativ 149,597,870,691 metri, iar viteza luminii este 299792458 m/s. Sedna este acum la vreo 89 AU de planeta noastra. Asadar, o raza de lumina de la planeta noastra pana la Sedna traverseaza vreo 12 ore si 20 min (12,336 ore lumina) prin spatiu. In dreapta imaginii sunt constelatiile Sagetator, Scorpion si centrul galactic, la 30000 de ani lumina de sistemul nostru solar. Echinoxul de primavara, si deci coordonatele ceresti RA,Dec=0,0 se afla in directia dinspre soare spre marginea de sus a imaginii. |
